legaturi bolnavicioase

Capitolul I

Totul  începuse să meargă dintr-o dată din prost spre mai prost şi nu înţelegeam de ce. Ce anume făcusem greşit? Nici măcar oamenii de langa mine, oamenii la care ţineam, nu mă mai înţelegeau… asta dacă o făcuseră vreodată. Toată lumea mă critica, mă judeca, chiar dacă nu toţi mă cunoşteau şi simţeam că nimeni nu mă putea înţelege. Sau poate nu le permiteam eu s-o facă. Sau poate era adevărat că nimic din ce făceam nu era bine si ceilalti nu aveau cum să mă aprecieze în vreun fel. Sau poate… nu ştiu, chiar nu ştiu unde greşeseam sau dacă eu eram de vină. Am început să mă plimb pe străzile pustii ale Hiroşimei, fară vreo ţintă anume… simţeam pur şi simplu nevoia să plec undeva, să fiu singură. Îmi plăcea liniştea şi câteodată singurătatea, pentru că de cele mai multe ori, pentru a putea fi liniştit, trebuie să fi singur. Sau cel puţin asta credeam pe atunci…
Toate aspectele negative din viața mea mă transformaseră într-o negativistă convinsă, iar fiecare gest din partea celor din jurul meu era supus unor nenumărate analize. De ce? Simplu, pentru că mă temeam. Iar acest sentiment mi-a dăinuit în suflet multă vreme.

Next micuț, dar aștept păreri.

sper sa va placa nu am pus tot capitolul 1 ca era prea mult sa cititi:)) sper sa va fi facut oarecum o idee^^

Waw...chiar te pricepi...si imi place cum ai descris. Chiar ai descris excelent spre deosebire de mine =))

Sa continui...

Sti...esti singura persoana si viata mea, care iam citit ficul. Ca eu de obicei nu citesc ficuri cu prea multa descriere, si le citesc pe cele cu mult dialog [nu imi place descriere multa in fic]

DEEECI ... GANBATTE!!

soooopeeeeerrrr continua continua noi te sprijinim si sti foarte bine ca e rau sa stai si sa astepti continuarea:((........
de asemenea mie mi se pare mult mai greu sa continui tu (ca cititor ) decat cel ce a scris.....( cred ca e lenea de vina...... ) =))